ÎNGENUNCHEAT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi, care este căzut în genunchi. Cînta monoton împreună cu noru-sa, îngenuncheate, prăbușite pe brînci lîngă trupul întins. DUMITRIU, N. 154. Albu-i trup de fată Îngenuncheat Ca pentru rugăciune... Părea-ncrustat În rocă de cărbune. TOPÎRCEANU, B. 100. 2. Fig. Supus, aservit. – Variantă: genuncheat, -ă (EMINESCU, O. I 50) adj.