ÎNFRUNZIT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Care a dat frunze, acoperit cu frunze, plin de frunze. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. Ștefan-vodă rătăcit intră-n codrul înfrunzit. ALECSANDRI, P. A. 133. Mîndru-i codru și-nfrunzit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129.