ÎNFRUNTĂTOR, -OARE, înfruntători, -oare, adj. (Rar) Care înfruntă, ține piept, se opune; care sfidează primejdii, greutăți. Între nori și mare, Înfruntător, Albatrosul țîșnește din zare. TOMA, C. V. 349. ◊ (Adverbial) Revăzu scena de la gară, fețele țăranilor care-l priveau înfruntător. DUMITRIU, B. F. 34.