ÎNFLORITURĂ, înflorituri, s. f. 1. Podoabă, ornament, desen (ornamental). Cu vîrful nuielii săpase înflorituri încurcate pe țărîna jilavă. C. PETRESCU, S. 174. Redingota de marină avea piepții brodați cu înflorituri în fir de aur. BART, S. M. 45. Mijlocul... strîns cu chimir cu nasturi albi sau galbeni și cu fel de fel de înflorituri de lină. SEVASTOS, N. 90. 2. Fig. Adaos personal (la o povestire, la relatarea unor fapte); exagerare. Lupu Chirițoiu începu povestea de departe, cu înflorituri. REBREANU, R. I 270.