ÎNFEUDARE s. f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, subjugare, înrobire, încătușare. Politica de înfeudare a țării trusturilor imperialiste, și de pregătire a războiului antisovietic a provocat grele suferințe maselor populare din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. – Pronunțat: -fe-u-.