ÎNDĂTINAT, -Ă, îndătinați, -te, adj. (Despre persoane) Deprins, dedat, obișnuit (cu ceva). ♦ (Despre obiceiuri, acțiuni) Care a devenit o datină, s-a înrădăcinat, este comun, obișnuit. (Atestat în forma îndatinat) Cu-ai săi sfetnici de la curte craiul s-a pornit odată, Ca să facă p-o cîmpie o plimbare-ndatinată. COȘBUC, P. II 125. O imitațiune... a jocurilor îndatinate la elinii antici. ODOBESCU, S. I 479. – Variantă: îndatinat, -ă adj.