ÎNDELUNGA, îndelung, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A prelungi. Să nu mai îndelungăm treaba. SBIERA, P. 242. Masa să nu îndelunge șezînd la chef. PANN, P. V. II 11. ◊ Refl. Frumos va fi la chip acel copil și va bucura ochii părinților săi; și anii vieții lui se vor îndelunga pînă la nouăzeci. SADOVEANU, D. P. 170.