Definiția cu ID-ul 920475:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f. Dispozitiv cu care se încuie o ușă, o fereastră, o ladă etc. Rîcîi mușchiul care ascunsese încuietoarea. GALACTION, O. I 256. Nu era încuiat cu vro încuietoare meșteșugită. ISPIRESCU, U. 98. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406.