Definiția cu ID-ul 920342:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOTRO adv. (Pe lîngă verbe de mișcare) Unde, pe unde, în ce direcție; oriunde. Of! Îmi vine să mă duc Și nu știu încotro s-o apuc. BENIUC, V. 141. Încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrîu. REBREANU, R. I 255. Încotro să ne ducem? ODOBESCU, S. I 146. Încotro rătăcește acum? ALECSANDRI, T. 112. ◊ Loc. adv. Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde. Ori încotro te întorci, numai moșii boierești ai să vezi. REBREANU, R. I 78. Am rătăcit și urme nu-s, Ori încotro m-aș duce! IOSIF, PATR. 16. ◊ Expr. Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Fugiseră care încotro de groaza ianicerilor. NEGRUZZI, S. I 206. A nu (mai) avea încotro = a nu mai avea nici o posibilitate, nici un mijloc (decît...). Ce face toată lumea, vom face și noi, că n-avem încotro. REBREANU, R. II 61. Dacă văzu că n-are încotro, merseră la grajd. ISPIRESCU, L. 21. N-am încotro; mort-copt, trebuie să te ieu cu mine. CREANGĂ, P. 203. (Ironic, cu valoare de superlativ) N-ai încotro! = nici că se poate mai mult! nici vorbă nu poate fi! Da, de onest, n-ai încotro! CARAGIALE, O. I 151.