ÎNCHISOARE. Subst. Închisoare, penitenciar, pușcărie, temniță, temnicioară (dim.), temnic (înv. și reg.), arest, beci, criminal (înv.), dubă (fig.), gherlă (pop. și fam.), gros (pop. și fam.), ocnă, latomie, odobeală (înv. și reg.), opreală (înv. și pop.), pîrnaie (arg.), prinsoare (înv.), țuhaus (arg.), zdup (fam.). Cameră de arest, carceră, celulă; cameră de tortură. Întemnițare, încarcerare, detențiune, deținere, reținere; temniță grea, muncă silnică, ocnă. Arest, arestare, arestuire (pop.), opreală (înv. și pop.). întemnițat, condamnat, osîndit (pop.), deținut, pușcăriaș, ocnaș, șalgău (reg.), prizonier, captiv; arestat, arestant (înv.). Adj. Penitenciar. Întemnițat, închis, osîndit (pop.); arestat. Vb. A închide, a băga la închisoare, a arunca pe cineva în închisoare, a întemnița, a încarcera, a temnița (înv.), a vîrî în temniță, a turna pe cineva la hîrdău (la hîrdăul lui Petrache), a băga la zdup (la pîrnaie, la răcoare), a pune (pe cineva) la dubit, a pune (pe cineva) la popreală, a trimite (pe cineva) la ocnă. A aresta, a arestui (pop.), a pune la arest, a reține, a deține, a ține închis. A sta la închisoare (la pîrnaie, la zdup etc.), a face închisoare, a face pușcărie. Adv. La răcoare (fig.). În stare de arest, sub arest. V. construcție, încăpere, pază, pedeapsă.