ÎNCHISOARE, închisori, s. f. 1. Clădire în care sînt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate; temniță, pușcărie, penitenciar, arest. Ilun intrase cu slujitorii care duceau la închisoare pe Șoimaru. SADOVEANU, O. VII 99. Și pe mine m-au legat ca să mă ducă la închisoare. ALECSANDRI, T. I 401. Căpitane Răducane... Te topești în închisoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ♦ Faptul de a sta închis; ședere în temniță, detențiune. Condamnat la închisoare. ♦ Loc unde cineva este ținut închis. [Ivan] scoate Moartea de la închisoare (= din turbincă). CREANGĂ, P. 313. 2. (Rar) Loc îngrădit unde se închid vitele. Faci împrejmuire; faci acoperiș; iarna pardosești închisorile vitelor. SADOVEANU, P. M. 76.