ÎNCHIPUIT, -Ă, închipuiți, -te, adj. 1. Care este produs de imaginație; nereal, imaginar, fictiv. E atît de sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste șapte, opt, zece ani. C. PETRESCU, C. V. 32. Obosit de-atîta luptă închipuită. DELAVRANCEA, la TDRG. ♦ Care nu există în realitate, care are numai aparența a ceva real; fals. Răsucindu-și închipuitele mustețe. CONTEMPORANUL, V_II 483. Iar într-acea mare zidire sînt odăi închipuite și săli mari cu stîlpi... făr’ de a să vedea nici o bucățică de zid. GOLESCU, Î. 47. 2. (Despre persoane, adesea substantivat) Care are păreri exagerate despre sine; încrezut, înfumurat.