închendrat Cuvîntul apare într-un document din 1849, prezentat de Eugen Jebeleanu într-o comunicare. Sensul este evident acela de „concentrat”, iar etimologia, tot așa de evidentă : derivat de la chendru centru„ < ngr. ϰέντρον. Totuși mi se pare că formația prezintă un mare interes, ea fiind în întregime romînească, atît prin prefixul în- (limbile romanice au con-, iar în grecește ”a concentra" se zice συγϰεντρῶ), cît și prin sufixul -a (verbele de împrumut se termină în -ui, iar cele grecești exclusiv în -isi sau -osi) (v. BL, IV (1936), p. 104 și V (1937), p. 57-58). Se pare că avem aici o răscruce de drumuri în formarea verbelor romînești, întrucît nu s-a mai folosit sufixul -u- sau -is- și verbul nu aparține conjugării a IV-a, ci celei dintîi, fără să fi apărut încă un sufix ca -iza și fără să fi fost luat ca model direct un original apusean.