ÎNCADRARE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra. 1. Primire, numire în cadrele unei organizații, ale unei instituții etc. Comisia de încadrare a personalului. ♦ (Concretizat) Act, decizie prin care cineva este numit într-o funcție. ♦ Integrare într-un colectiv, într-o organizație. 2. Introducerea unui lucru într-un mediu făcîndu-l să se potrivească, să se armonizeze cu el. 3. Înrămare. 4. Fig. Cuprindere a unui delict, a unei crime etc., p. ext. a unui delincvent etc. într-un articol de lege. Încadrarea făptuitorilor în dispozițiile legii. 5. Înconjurare, împresurare.