ÎNARMARE, înarmări, s. f. Acțiunea de a (se) înarma. Cursa înarmărilor înseamnă crucișătoare în loc de școli, fortărețe zburătoare în loc de locuințe, înseamnă betonul bazelor militare în locul cîmpiilor înflorite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. Ne făcusem o datorie din combaterea înarmărilor. ARGHEZI, P. T. 68.