ÎMPĂCIUITORIST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj. Care se face vinovat de împăciuitorism, care practică împăciuitorismul. Organizațiile de partid au datoria de a lupta cu fermitate împotriva oricăror încercări ale chiaburilor de a se camufla în rîndurile mijlocașilor, de a combate manifestările oportuniste împăciuitoriste față de chiaburi. LUPTA de CLASĂ, 1952, nr. 2-3, 17. ◊ (Substantivat) Atunci cînd se declară război devierii de dreapta, deviatorii de dreapta se travestesc de obicei în împăciuitoriști și pun partidul într-o situație dificilă. STALIN, O. XII 24. – Pronunțat: -ciu-i-.