ÎMPĂCIUITORISM s. n. Atitudine oportunistă care se manifestă în mișcarea muncitorească prin tendința de a acoperi greșelile altora pentru a-și ascunde propriile greșeli, prin încercarea de a aplana conflictele de clasă sau chiar de a se împăca cu dușmanul împotriva intereselor clasei muncitoare. Este imposibil să învingi devierea de dreapta, oportunistă, fără să duci o luptă sistematică împotriva împăciuitorismului, care ascunde sub aripioara lui pe oportuniști. STALIN, O. XI 256. – Pronunțat: -ciu-i-.