ÎMPLETIT², -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre un obiect) Lucrat din fire de lînă, cînepă etc. sau din nuiele, papură, flori etc. prin împletire; (despre fir, nuia, papură etc.) reunit, îmbinat, încrucișat prin împletire. ◊ Fig. Zaharia Duhu îi asculta cu buzele strînse, cu o bucurie în care se amesteca împletit fir negru de amărăciune. C. PETRESCU, R. DR. 33. 2. (Despre păr) Strîns în cozi, făcut cozi. 3. Încrucișat; încolăcit. Cu brațele-mpletite mai stau și greu răsuflă. BELDICEANU, P. 63. ◊ Fig. Am stat în sara asta amîndoi, Cu gîndul și privirile-mpletite. D. BOTEZ, P. O. 71.