ÎMBOLDI, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale) A împunge, a înțepa spre a îndemna la mers, la tras. Elefanți mînați de cornacii ce-i... îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Să-mboldim cel boușor. TEODORESCU, P. P. 156. ◊ Fig. Îl îmboldea bănuiala că trebuie să fie cît de cît adevăr în zvoana asta nebună. POPA, V. 207. Afară mă-mboldea frica, În casă nu mi-e nimica! TEODORESCU, P. P. 641. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A îndemna, a ațîța, a stimula, a împinge la o acțiune. Mă-mboldeai adesea-n vremuri să vreau slavă și mărire! Eu nu le voiam, că-n mine nu-ncăpea decît iubire. DAVILA, V. V. 92. 3. Refl. reciproc. (Cu privire la persoane) A se îmbrînci, a se lovi cu coatele, a-și da ghionturi sau brînci. O gloată adîncă, îndesată... împingîndu-se, îmboldindu-se, strivindu-se unii într-alții. BĂLCESCU, O. II 125.