zăstésc v. tr. (var. din zăstăvesc, ca uluĭesc față de lovesc). Est. Astup pin prea multe lucrurĭ puse unele peste altele: o cămară zăstită de cĭuveĭe. Pun lucrurĭ claĭe peste grămadă: a zăsti niște lăzĭ într’o odaĭe. Ĭezesc. V. zăhăĭesc, zăletesc, zăpresc, zătonesc, gîmbosesc.