zăpsésc v. tr. (letic zapstít, a apuca, litv. capnóti, a apuca, cápt, hîț! dintr’o răd. reflexă din care vine și turc. ar. zabt, stăpînire. [V. zabet, zapt] și rom. țapină, sapină, precum și sapă și interj. jap și hap 2. Bern. I, 121. V. și găbjesc). Ban. Trans. Mold. Prind, surprind (un hoț): cĭobanu fusese zăpsit (Sov. 169). V. intr. Oblicesc: de bănetu acesta a zăpsit unu Lungocĭ, care l-a furat (Șez. 30, 197).