zdrob¹ sm [At: MARIAN, O. II, 278 / S și: sd~ / Pl: ~i / E: z- + drob] (Orn; reg) Dropioi (Otis tarda).

zdrob², ~oabă snf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 24^r/5 / V: (reg) zdrăb, zdrub, zdomb, zrob / S și: sd~ / Pl: ~uri sn, (îrg) ~i sm, ~oabe sf / E: pvb zdrobi] 1 (Îvp) Bucată dintr-un întreg. 2-3 (Pop; îlv) A (se) face (sau a cădea) ~ A se zdrobi (22-23). 4 (Reg) Strop. 5 (Buc) Parchet forestier tăiat, exploatat în întregime. 6 (Reg) Oboseală. 7 (Reg) Zbucium (1). 8 (Reg) Răceală.

zdrob, zdroabă s.n., s.f. 1 s.n., s.f. (înv.,pop.) Bucată (mică) rămasă din ceva care s-a spart, s-a rupt etc. M-am uitat cu părere de rău în uliță, la cioburile și la zdroburile care rămăseseră acolo (LĂNCR.). 2 s.f. (reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. Cu multă zdroabă a ajuns călare pe luntre (AGÂR.). • pl. n. -uri, fi -oabe. /de la zdrobi, prin derivare regresivă.

zdrob, V. drob.

zdomb sn vz zdrob²

zdrăb sn vz zdrob²

zdrub sn vz zdrob²

zrob sn vz zdrob²

1) drob m. (vsl. rus. drobĭ, bucățĭ, sfărămătură. V. darab, zdrobesc). Bolovan de sare (Trans. și zdrob): doĭ drobĭ de sare. S.n., pl. urĭ. Vest (sîrb. drob, măruntaĭe, bg. drob, plămîn, čer drob, ficat). Măruntaĭe: plăcintă de drob (gighir). Droburile măriĭ (Cant.), măruntaĭele (adîncurile) măriĭ.

ZDROB s. v. dropioi.

zdrob s. v. DROPIOI.