ZORI (de ZIUĂ) subst. pl. 1. Zorilă b. (Dm; Ard; 16 B IV 152; BCI VII 20); – Mănu (AO XVI 367) și n. pentru boul născut în zori; Zorilești s. olt. (Sd XXII); prob. sincopat: Zorl/easca, -eni, -ești, -incior ss. 2. Zor/ea b, -easca t.; -ești, azi Sorești s. Bz 1639 (RI X 137) sau < Lazăr, sau < subst. zor (silință). 3. Zoran, ard. (Viciu 16); Zorean fam. buc. 1780.