13 definiții pentru zoală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zoa1 sf [At: LB / Pl: ~le / E: nct] 1 (Îrg) Trudă (1). 2 (Reg; îe) A da o ~ A lucra superficial. 3 (Reg) Ceartă (1). 4 (Reg) Zâzanie1 (9).

zoa sf (înv., reg.) Trudă. După atîta zoală-l cuprinse un somn (PER.). • pl. -e. /etimol. nec.

ZOÁLĂ, zoaie, s. f. (Regional) Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. După atîta zoală-l cuprinse un somn... de adormi ca mort. RETEGANUL, P. III 28. ♦ Ceartă, gîlceavă. În casa lui, în sfîrșit, vechea zoală cu slugile. SLAVICI, N. I 253.

ZOÁLĂ, zoale, s. f. (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. [Pr.: zoa-]

zoală f. pl. lături din zeamă, de săpun. [Rus. ZOLA, cenușă, leșie].

1) zoálă f. col., pl. e (rut. bg. zolá, leșie. V. zoaĭe, zolesc). Nord. Zoĭ, lăturĭ.

2) zoálă f., pl. e (poate d. zoală 1, adică „spălătură, muncă”). Trans. Mold. Zbucĭum, trudă: în casa luĭ, vechea zoală cu slugile. (Slavicĭ). A da o zoală uneĭ trebĭ, a o face răpede.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZOÁLĂ s. v. animozitate, caznă, ceartă, chin, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, efort, forțare, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, muncă, neînțelegere, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, vrajbă, zbatere, zâzanie.

zoa s. v. ANIMOZITATE. CAZNĂ. CEARTĂ. CHIN. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. EFORT. FORȚARE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MUNCĂ. NEÎNȚELEGERE. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. VRAJBĂ. ZBATERE. ZÎZANIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zoálă (-le), s. f.1. Apă amestecată cu săpun. – 2. Lături, apă murdară. – Var. pl. zoaie, zoi, soi, sing. zoarcă. Sl., cf. bg., rus. zolá „leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der. zoli (var. zoi), vb. (a spăla cu leșie; a spăla prost rufele), din bg. zoljă, rut. zolyty (Candrea); zoit, adj. (spălat prost; murdărit; s. n., spălătură); zoios, adj. (murdar), cf. soios; zolniță, s. f. (cadă, vană; ciubăr), din pol. zolnica (Tiktin); zorcăi, vb. (Mold., a spăla prost). Zoală, s. f. (Trans., Mold., necaz; grijă), cu der. zoli, vb. (a freca, a amesteca; a munci din greu) este fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din pol. zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic).

ZOÁLĂ, zoále, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zoálă, zoale, s.f. – 1. Muncă, trudă, osteneală, agoniseală: „N-am gândit în veci că oi ajunge să-mi vând zoala (gospodăria), da’ sărăcia te împinge la multe” (Anuța Petrean, 79 ani; Breb, 2013). 2. Necaz, grijă. – Et. nec. (MDA); probabil din zoală „leșie” (< ucr., rus. zola „leșie, cenușă”) (Scriban).

Intrare: zoală
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zoa
  • zoala
plural
  • zoale
  • zoalele
genitiv-dativ singular
  • zoale
  • zoalei
plural
  • zoale
  • zoalelor
vocativ singular
plural

zoală

etimologie: