zoală¹ sf [At: LB / Pl: ~le / E: nct] 1 (Îrg) Trudă (1). 2 (Reg; îe) A da o ~ A lucra superficial. 3 (Reg) Ceartă (1). 4 (Reg) Zâzanie¹ (9).

zoală sf (înv., reg.) Trudă. După atîta zoală-l cuprinse un somn (PER.). • pl. -e. /etimol. nec.

❍ZOALĂ² sf. Mold. Trans. Trudă, osteneală, strădanie, frămîntare: multă răbdare și trudă și ~ se cere să pună omul pînă se vede din mai nimica la vaca cu lapte RET..

ZOALĂ, zoaie, s. f. (Regional) Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. După atîta zoală-l cuprinse un somn... de adormi ca mort. RETEGANUL, P. III 28. ♦ Ceartă, gîlceavă. În casa lui, în sfîrșit, vechea zoală cu slugile. SLAVICI, N. I 253.

ZOALĂ, zoale, s. f. (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. ♦ Ceartă, gîlceavă. [Pr.: zoa-]

zoală f. pl. lături din zeamă, de săpun. [Rus. ZOLA, cenușă, leșie].

1) zoálă f. col., pl. e (rut. bg. zolá, leșie. V. zoaĭe, zolesc). Nord. Zoĭ, lăturĭ.

2) zoálă f., pl. e (poate d. zoală 1, adică „spălătură, muncă”). Trans. Mold. Zbucĭum, trudă: în casa luĭ, vechea zoală cu slugile. (Slavicĭ). A da o zoală uneĭ trebĭ, a o face răpede.

ZOAIE (pl. zoi), ZOALĂ¹, mai adesea pl. ZOALE sf. Apă cu săpun în care s’au spălat rufele, cu care s’a lăut cineva; lăturile rămase de la spălatul vaselor: cu zoaia în care s’a spălat cămeșa celui necurat ce a intrat în casă, de se spală copilul, se tămăduește (de rofii) PAMF.; Miercurea nu se spală cămeși, că pe ceea lume bei zoala GOR.; după ce te-ai spălat la cap, varsă îndată zoile, căci, tremurîndu-se pămîntul, îți va tremura capul cît vei trăi GOR.; să nu zolești Vinerea, ori spre Vineri, că stai pe ceea lume pînă în gît în zoală VOR.; pr. ext. cînd s’a înfierbîntat broasca, a început a curge dintr’însa niște zoi spurcate SB. [comp. bg. rus. rut. zolá].

zoală (-le), s. f. – 1. Apă amestecată cu săpun. – 2. Lături, apă murdară. – Var. pl. zoaie, zoi, soi, sing. zoarcă. Sl., cf. bg., rus. zolá „leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der. zoli (var. zoi), vb. (a spăla cu leșie; a spăla prost rufele), din bg. zoljă, rut. zolyty (Candrea); zoit, adj. (spălat prost; murdărit; s. n., spălătură); zoios, adj. (murdar), cf. soios; zolniță, s. f. (cadă, vană; ciubăr), din pol. zolnica (Tiktin); zorcăi, vb. (Mold., a spăla prost). Zoală, s. f. (Trans., Mold., necaz; grijă), cu der. zoli, vb. (a freca, a amesteca; a munci din greu) este fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din pol. zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic).

ZOALĂ, zoale, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. ♦ Ceartă, gîlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]

ZOALĂ s. v. animozitate, caznă, ceartă, chin, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, efort, forțare, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, muncă, neînțelegere, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, vrajbă, zbatere, zâzanie.

zoală s. v. ANIMOZITATE. CAZNĂ. CEARTĂ. CHIN. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. EFORT. FORȚARE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MUNCĂ. NEÎNȚELEGERE. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. VRAJBĂ. ZBATERE. ZÎZANIE.

zoálă, zoale, s.f. 1. Muncă, trudă, osteneală: „...după o luptă grea, după zoală îndelungată...” (Dariu Vlad, preotul din Nănești, 1906, după Câmpeanu, 2016). 2. Agoniseală: „N-am gândit în veci că oi ajunge să-mi vând zoala (gospodăria), da' sărăcia te împinge la multe” (Anuța Petrean, 79 ani; Breb, 2013). 2. Necaz, grijă. – Et. nec. (MDA).

zoală, zoale, s.f. – 1. Muncă, trudă, osteneală, agoniseală: „N-am gândit în veci că oi ajunge să-mi vând zoala (gospodăria), da’ sărăcia te împinge la multe” (Anuța Petrean, 79 ani; Breb, 2013). 2. Necaz, grijă. – Et. nec. (MDA); probabil din zoală „leșie” (< ucr., rus. zola „leșie, cenușă”) (Scriban).