znamăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76^r/20 / V: ~men (S și: snamen) snamină sf (îvr) zlea~, zleamen, sniamen, sniamet^[1], (înv) znamă sf, znea~, jneamăt sm, (reg) ~mie sf, snamă sf, șniamet / S și: sn~ / Pl: ~e / E: sgp znemenii (pll znamenie)] 1 (Îvr) Piatră de mormânt. 2 (Mol; Buc) Loc în afara cimitirului unde se înmormântează sinucigașii. 3 (Prc) Mormânt al unui sinucigaș. 4 (Îvr) Monument comemorativ. 5 (Îvr; îf znamen) Placă de metal purtată la gât de militari, ca semn de identificare. 6 (Reg) Ființă (mai ales om) slabă și urâtă Si: pocitanie. 7 (Reg) Arătare (24). 8 (Îvr) Ființă imaginară potrivnică omului Si: (îvr) monstru.