6 definiții pentru znamie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZNÁMIE, znamii, s. f. (Reg.) Om slab și pocit; pocitanie. – Et. nec.

ZNÁMIE, znamii, s. f. (Reg.) Om slab și pocit; pocitanie. – Et. nec.

ZNÁMIE, znamii, s. f. (Regional) Om slab și pocit; pocitanie. A rămas znamia asta de Iancu, peltic, gîngav. STANCU, D. 29.

ZNÁMIE, znamii, s. f. (Reg.) Om slab și pocit; pocitanie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

známie (reg.) (-mi-e) s. f., art. známia (-mi-a), g.-d. art. známiei; pl. známii, art. známiile (-mi-i-)

známie s. f. (sil. -mi-e), art. známia (sil. -mi-a), g.-d. art. známiei; pl. známii, art. známiile (sil. -mi-i-)

Intrare: znamie
  • silabație: zna-mi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamie
  • znamia
plural
  • znamii
  • znamiile
genitiv-dativ singular
  • znamii
  • znamiei
plural
  • znamii
  • znamiilor
vocativ singular
  • znamie
  • znamio
plural
  • znamiilor

znamie

etimologie: