2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. – V. zmăcina.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. – V. zmăcina.

zmăcinat, -ă adj. v. smăcinat.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. Agitat, zbuciumat, frămîntat, zguduit. Agripina suia din greu, cu pieptul tot atît de zmăcinat ca și șuvoiul de alături. GALACTION, O. I 161. Doamna mumă îi ajunse acolo, purtînd în sujletu-i zmăcinat o îngrijată presimțire. ODOBESCU, S. I 170.

ZMĂCINÁT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Pop.) Agitat, frământat, zbuciumat, zguduit. – V. zmăcina.

ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.

smăcinat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: zm~ / Pl: ~ați, ~e / E: smăcina] (Înv) 1 Fărâmițat2. 2 Zdrobit. 3 (Pex) Ruinat. 4 (Rar; d. dantură) Cariat. 5 (Fig) Agitat2 (2). 6 (Fig) Tulburat2. 7 (Pex; fig) Zbuciumat.

ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.

ZMĂCINÁ, zmăcín, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frămînta, a se zbate. Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pintecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62.

ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. Refl. (Pop.) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Lat. *ex-machinare.

smácin și zm-, a smăciná v. tr. (d. macin orĭ lat. *ex-machinare, de unde și it. Abruzzo smacená). Macin (fărâmițesc) încet-încet. Mă macin, mă nimicesc pin fărîme foarte micĭ: petrele, zidu se smacină de ploaĭe, dinții se smacină (se cariază).

smăcinàt și zm-, adj. Măcinat, fărămițit. Cariat. Fig. Ros de întristare saŭ de griji: un suflet smăcinat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zmăciná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmácină

zmăciná vb., ind. prez. 3 sg. zmácină


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZMĂCINÁ, zmácin, vb. I. 2. Tranz. A scutura, a zgâlțâi, a agita. 3. Tranz. A desface, a descompune. (din smâc1 + suf. expresiv -na, cf. hâțâna, zgâlțâna; sau din lat. machĩnāre, cf. măcina; sau din lat. *exmācĕrāre)

Intrare: zmăcinat
zmăcinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmăcinat
  • zmăcinatul
  • zmăcinatu‑
  • zmăcina
  • zmăcinata
plural
  • zmăcinați
  • zmăcinații
  • zmăcinate
  • zmăcinatele
genitiv-dativ singular
  • zmăcinat
  • zmăcinatului
  • zmăcinate
  • zmăcinatei
plural
  • zmăcinați
  • zmăcinaților
  • zmăcinate
  • zmăcinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zmăcina
verb (V19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmăcina
  • zmăcinare
  • zmăcinat
  • zmăcinatu‑
  • zmăcinând
  • zmăcinându‑
singular plural
  • zmacină
  • zmăcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmacin
(să)
  • zmacin
  • zmăcinam
  • zmăcinai
  • zmăcinasem
a II-a (tu)
  • zmacini
(să)
  • zmacini
  • zmăcinai
  • zmăcinași
  • zmăcinaseși
a III-a (el, ea)
  • zmacină
(să)
  • zmacine
  • zmăcina
  • zmăcină
  • zmăcinase
plural I (noi)
  • zmăcinăm
(să)
  • zmăcinăm
  • zmăcinam
  • zmăcinarăm
  • zmăcinaserăm
  • zmăcinasem
a II-a (voi)
  • zmăcinați
(să)
  • zmăcinați
  • zmăcinați
  • zmăcinarăți
  • zmăcinaserăți
  • zmăcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zmacină
(să)
  • zmacine
  • zmăcinau
  • zmăcina
  • zmăcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zmăcinat

etimologie:

  • vezi zmăcina
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zmăcina

  • 1. rar A se agita, a se frământa, a se zbate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pîntecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62.
      surse: DLRLC

etimologie: