zlătăriță sf [At: SCRIBAN, D. / A și: zlătăriță / Pl: ~țe / E: zlătar + -iță] (Reg) 1-4 Zlătăreasă (1-4).

†ZLĂTAR sm. = AURAR: ori-care zlătariu va mesteca aurul sau argintul cu alte lucruri fără știrea stăpînului PRV. -MB.; Toval-Cain s’au făcut meșter de fier, lăcătuș, potcovar, și zugrav N. -COST. [sl. zlatarĭ].

zlătár m. (vsl. zlatarĭ, d. zlato, aur). Munt. (Mold. vechĭ). Țigan aurar (căutător de aur în rîurĭ). – Fem. zlătăriță. V. rudar, lăĭeș.

zlătar s. m., pl. zlătari

zlătar