ZIRCON s. n. Silicat natural de zirconiu tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea dioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi, ca pietre semiprețioase. – Din fr. zircon.

zircon sn [At: DT / Pl: ? / E: fr zircon] Silicat natural de zirconiu, foarte dur, de obicei incolor sau galben-portocaliu, roșu sau verde, folosit pentru obținerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semiprețioase.

zircon s.n. (mineral.) Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, adamantin, foarte dur, constituind un mineral accesoriu în multe roci, utilizat pentru obținerea dioxidului de zirconiu, cristalele limpezi fiind folosite ca pietre semiprețioase. • /<fr. zircon <ar. zarqūn „roșu”.

ZIRCON s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semiprețioase. – Din fr. zircon.

ZIRCON s.n. Piatră prețioasă compusă din silicat natural de zirconiu. [< fr. zircon].

ZIRCON s. n. silicat natural de zirconiu. (< fr. zircon)

zircon (mineral) s. n.

zircon (mineral) s. n.

zircon (mineral) s. n.

ZIRCON s. (CHIM.) silicat de zirconiu.

ZIRCÓN (< fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, roșu sau verde, adamantin, foarte dur. Formează cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbenă-aurie, portocalie, roșie-brună, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent în multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice ș.a.). Se utilizează pentru obținerea dioxidului de zirconiu. Materie primă pentru ind. ceramicii. Varietățile transparente – hiacintul (brun-roșu) și jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semiprețioase.