2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMȚEÁ, zimțele, s. f. (Rar, mai ales la pl.) Zimț. Nu s-au lăsat, Ci pe coș au intrat Cu dinții Ca andrelele, Cu măselele Ca zimțelele. TEODORESCU, P. P. 364.

ZIMȚEÁ, zimțele, s. f. (Rar) Zimț. – Din zimț + suf. -ea.

zimțeá f., pl. ele. Munt. est. Vîrfu fusuluĭ, partea pe care o țiĭ în mînă. – În est cimceá (rev. I. Crg. 4, 60). V. și sîmcea.

zímți s. pl.tant. (arg. stud.) Bani ◊ „Nu persoana ta le interesează (pe fete), ci zimții tăi.” (de la zimții banilor; C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

zimți m. pl. 1. marginea crestată a zidurilor; 2. dungă crestată la monede: galbeni cu zimți; 3. dinții sau colții ferestrăului; 4. Mold. crestături în pietrele morii; 5. Tr. tindeche; 6. fig. margine: (demonul) atinge ’ncet arama cu zimții aripei sale EM. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZIMȚI s. pl. v. tindeche.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZIMȚÍ, zimțésc, vb. IV. (Var.) Zimțui. (din zimț)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zimțeá, zimțéle, s.f. (reg.) vârful fusului.

Intrare: zimțea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimțea
  • zimțeaua
plural
  • zimțele
  • zimțelele
genitiv-dativ singular
  • zimțele
  • zimțelei
plural
  • zimțele
  • zimțelelor
vocativ singular
plural
Intrare: zimți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zimți
  • zimțire
  • zimțit
  • zimțitu‑
  • zimțind
  • zimțindu‑
singular plural
  • zimțește
  • zimțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zimțesc
(să)
  • zimțesc
  • zimțeam
  • zimții
  • zimțisem
a II-a (tu)
  • zimțești
(să)
  • zimțești
  • zimțeai
  • zimțiși
  • zimțiseși
a III-a (el, ea)
  • zimțește
(să)
  • zimțească
  • zimțea
  • zimți
  • zimțise
plural I (noi)
  • zimțim
(să)
  • zimțim
  • zimțeam
  • zimțirăm
  • zimțiserăm
  • zimțisem
a II-a (voi)
  • zimțiți
(să)
  • zimțiți
  • zimțeați
  • zimțirăți
  • zimțiserăți
  • zimțiseți
a III-a (ei, ele)
  • zimțesc
(să)
  • zimțească
  • zimțeau
  • zimți
  • zimțiseră
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • zimți
  • zimții
genitiv-dativ singular
plural
  • zimți
  • zimților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zimțea

etimologie:

  • zimț + sufix -ea.
    surse: DLRM