zgârietor, ~oare [At: VALIAN, V. / P: ~ri-e~ / V: (înv) zgăr~, zgărăietoare sf, ~răietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zgâria + -tor] (Rar) 1 a Care produce o rană superficială pe piele (de obicei sub formă de dungă) cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. 2 a (D. sunete, voci) Care are o rezonanță neplăcută Si: strident, supărător. 3 a Care produce o senzație de iritare. 4 a (D. păsări sau animale) Care sapă (superficial) cu ciocul, cu râtul, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument (ascuțit) etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică). 5 a (D. un obiect) Care agață. 6 sf (Reg; îf zgârăietoare) Zgârci³. 7 smf (Irn) Scriitor fără talent. 8 sm (Spc) Zgâriac. 9-10 Zgârcit (4-5).