zgâriere sf [At: ST. LEX. 150^r/9 / P: ~ri-e~ / V: (înv) zgărăiare / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: zgâria] 1-2 Zgârietură (1-2). 3-4 Săpare (superficială) a pământului cu ciocul, cu râtul, cu ghearele, cu unghiile, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: scormonire (1), săpare, crestare (8).