2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at.

zgăibat, ~ă a [At: STANCU, D. 390 / Pl: ~ați, ~e / E: zgaibă + -at] (Rar) 1-6 Zgăibos (1-6).

zgăibat, -ă adj. (reg.) Care are zgîrieturi; care are cicatrice. Am avut obrazul zgăibat (STANCU). • pl. -ți, -te. /zgaibă + -at.

ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Reg.) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Zgaibă + suf. -at.

ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Din zgaibă + suf. -at.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgăibát (rar) adj. m., pl. zgăibáți; f. zgăibátă, pl. zgăibáte

zgăibát adj. m., pl. zgăibáți; f. sg. zgăibátă, pl. zgăibáte

Intrare: zgăibată
zgăibată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgăibat
zgăibat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgăibat
  • zgăibatul
  • zgăibatu‑
  • zgăiba
  • zgăibata
plural
  • zgăibați
  • zgăibații
  • zgăibate
  • zgăibatele
genitiv-dativ singular
  • zgăibat
  • zgăibatului
  • zgăibate
  • zgăibatei
plural
  • zgăibați
  • zgăibaților
  • zgăibate
  • zgăibatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgăibat

  • 1. rar Cu zgârieturi; cu cicatrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

  • Zgaibă + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09