15 definiții pentru zgâtie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.

zgâtie sf [At: CIHAC, II, 112 / V: ~te, zgat~, zgăt~ / S și: sg~ / Pl: ~ii / E: ns cf lat schidiae] (Reg) 1 (Mpl) Crenguță (1). 2 Șarpe mic. 3 Copil slab, dar vioi. 4 Fată vioaie și zglobie. 5 Femeie tânără isteață și vioaie. 6 (Irn) Babă sfrijită și rea.

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie; ștrengăriță, drăcoaică.

ZGÂTIE ~i f. fam. Fată zglobie, sprințară. [G.-D. zgâtiei] /Orig. nec.

ZGÎ́TIE, zgîtii, s. f. (Mold.) Fată tînără, vioaie, zglobie; ștrengăriță, drăcoaică, diavoloaică. Cea dentîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, O. A. 34. Măi, fețișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgîtie de fată: s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lîngă ceilalți și ei habar n-au despre asta. id. P. 267.

zgî́tie f. (cp. cu gătej și gadină). Est. Fetișoară vioaĭe, frișcă: o zgîtie de fată. Babă mică și rea: o zgîtie de babă (Șez. 32, 107). Pl. Găteje, vreascurî́.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)

zgâtie s. f. (sil. -ti-e), art. zgâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. zgâtiei; pl. zgâtii, art. zgâtiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂTIE s. v. diavoliță, drăcoaică, ștrengărița, tartoriță.

zgîtie s. v. DIAVOLIȚĂ. DRĂCOAICĂ. ȘTRENGĂRIȚĂ. TARTORIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGẤTIE, zgấtii, s. f. ~; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros. (din zgâț-, prob. cuv. identic cu zgatie)

Intrare: zgâtie
  • silabație: zgâ-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâtie
  • zgâtia
plural
  • zgâtii
  • zgâtiile
genitiv-dativ singular
  • zgâtii
  • zgâtiei
plural
  • zgâtii
  • zgâtiilor
vocativ singular
  • zgâtie
  • zgâtio
plural
  • zgâtiilor

zgâtie

  • 1. regional Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie.
    exemple
    • Cea dentîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, O. A. 34.
      surse: DLRLC
    • Măi, fetișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgîtie de fată: s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lîngă ceilalți și ei habar n-au despre asta. CREANGĂ, P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie: