zencuire sf [At: LTR² / Pl: ~ri / E: ger Senkung, rs зенкование] 1 Operație de executare a unei fațete oblice la muchiile unei piese sau la extremitatea unui aliaj, în scopul ușurării montajului și al înlăturării marginilor ascuțite ale piesei. 2 Operație în procesul de tăbăcire vegetală, care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tanante (mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire).