zbîrci² vb. IV. refl. (despre piele, ext., despre părți ale corpului) A face zbîrcituri; a se strînge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. Chipul lui se zbîrci ca al unui om foarte bătrîn (PER.). ◊ Expr. (intr.) A zbîrci din nas = a strîmba din nas. A zbîrci sprîncenele = a se încrunta. A o zbîrci = a da de un necaz, a o încurca. ◊ Analog. (tr.) Căldura cuptoarelor zbîrcește adesea mătasea (BREZ.). ♦ A se închirci, a se crispa. • prez. ind. -esc. /cf. bg. сбърча.