2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui.

zburătuire sf [At: PAMFILE, J. I, 59 / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zburătui] (Pop) Zburătăire.

zburătuire s.f (pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. • pl. -i. și zburătăire s.f. /v. zburătui.

ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui.

ZBURĂTUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui; aruncare cu pietre, cu lemne etc. (Atestat în forma zburătăire) Nu mai îndrăzneau a trece pe. strada casei noastre, din cauza zburătăirilor de pietre cu care îi împroșcam. ALECSANDRI, la GHICA, S. 70. – Variantă: zburătăíre s. f.

ZBURĂTUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei.

ZBURĂTĂÍRE s. f. v. zburătuire.

ZBURĂTĂÍRE s. f. v. zburătuire.

ZBURĂTĂÍRE s. f. v. zburătuire.

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

zburătui [At: AR (1829), 20 / V: zbor~ / S și: sb~ / Pzi: ~esc / E: zbura + -ui] 1 vr (Reg; d. păsări și d. insecte sau d. stoluri, roiuri etc.) A se zburătăci (1). 2-4 vt (Reg; c. i. puii păsărilor; pex; c. i. copii) A crește (35, 38-39). 5 vt (Pop; c. i. păsări sau, p. ext., animale, oameni) A zburătăci (14). 6 (Reg; c. i. pari) A zburătăci (15). 7 vr (Înv) A se dărâma (3). 8 vt (Înv; c. i. gloanțe, proiectile, pietre) A azvârli (1). 9 vt (Fig) A reteza (1).

zburătăire s.f v. zburătuire.

zburătui vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică păsări) A zbura aproape de pămînt. 2 Fig. A reteza dintr-o lovitură, făcînd să cadă, să se prăbușească. Își mișcă brațele... făcute într-adins ca să zburătuiască țeste de dușmani (D. ZAMF.). • prez.ind. -iesc. și zburătăi vb. IV. /zbura + -ătui.

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). Dorobanțul, zburătuind un stol de lari (= pescăruși) albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podișul ostrovului. VLAHUȚĂ, R. P. 42. Ca mărul lîngă drum... Cîți trec îl zburătuiesc Și de crengi îl sărăcesc. I. CR. IV 216. 2. A face să cadă (dintr-o lovitură). Își mișca brațele din plin, simțindu-le parcă voinice, făcute într-adins, ca să zburătuiască țeste de dușmani. D. ZAMFIRESCU, R. 224. – Variantă: zburătăí vb. IV.

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

sburătuì v. 1. a alunga (cu pietre, cu lemne): câți trec, îi sburătuesc POP.; 2. a se alunga în sbor: graurii se sburătuiau prin stuh. [Tras din sburat, de unde și sburătăci].

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri

arată toate definițiile

Intrare: zburătuire
zburătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătuire
  • zburătuirea
plural
  • zburătuiri
  • zburătuirile
genitiv-dativ singular
  • zburătuiri
  • zburătuirii
plural
  • zburătuiri
  • zburătuirilor
vocativ singular
plural
zburătăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătăire
  • zburătăirea
plural
  • zburătăiri
  • zburătăirile
genitiv-dativ singular
  • zburătăiri
  • zburătăirii
plural
  • zburătăiri
  • zburătăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătui
  • zburătuire
  • zburătuit
  • zburătuitu‑
  • zburătuind
  • zburătuindu‑
singular plural
  • zburătuiește
  • zburătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătuiesc
(să)
  • zburătuiesc
  • zburătuiam
  • zburătuii
  • zburătuisem
a II-a (tu)
  • zburătuiești
(să)
  • zburătuiești
  • zburătuiai
  • zburătuiși
  • zburătuiseși
a III-a (el, ea)
  • zburătuiește
(să)
  • zburătuiască
  • zburătuia
  • zburătui
  • zburătuise
plural I (noi)
  • zburătuim
(să)
  • zburătuim
  • zburătuiam
  • zburătuirăm
  • zburătuiserăm
  • zburătuisem
a II-a (voi)
  • zburătuiți
(să)
  • zburătuiți
  • zburătuiați
  • zburătuirăți
  • zburătuiserăți
  • zburătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătuiesc
(să)
  • zburătuiască
  • zburătuiau
  • zburătui
  • zburătuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătăi
  • zburătăire
  • zburătăit
  • zburătăitu‑
  • zburătăind
  • zburătăindu‑
singular plural
  • zburătăiește
  • zburătăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătăiesc
(să)
  • zburătăiesc
  • zburătăiam
  • zburătăii
  • zburătăisem
a II-a (tu)
  • zburătăiești
(să)
  • zburătăiești
  • zburătăiai
  • zburătăiși
  • zburătăiseși
a III-a (el, ea)
  • zburătăiește
(să)
  • zburătăiască
  • zburătăia
  • zburătăi
  • zburătăise
plural I (noi)
  • zburătăim
(să)
  • zburătăim
  • zburătăiam
  • zburătăirăm
  • zburătăiserăm
  • zburătăisem
a II-a (voi)
  • zburătăiți
(să)
  • zburătăiți
  • zburătăiați
  • zburătăirăți
  • zburătăiserăți
  • zburătăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătăiesc
(să)
  • zburătăiască
  • zburătăiau
  • zburătăiră
  • zburătăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburătuire zburătăire

  • 1. rar Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu mai îndrăzneau a trece pe strada casei noastre, din cauza zburătăirilor de pietre cu care îi împroșcam. ALECSANDRI, la GHICA, S. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zburătui
    surse: DEX '98 DEX '09

zburătui zburătăi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zburătăci attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dorobanțul, zburătuind un stol de lari (= pescăruși) albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podișul ostrovului. VLAHUȚĂ, R. P. 42.
      surse: DLRLC
    • Ca mărul lîngă drum... Cîți trec îl zburătuiesc Și de crengi îl sărăcesc. I. CR. IV 216.
      surse: DLRLC
  • 2. popular A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Își mișca brațele din plin, simțindu-le parcă voinice, făcute într-adins, ca să zburătuiască țeste de dușmani. D. ZAMFIRESCU, R. 224.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zbura
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM