2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zburî1 v [At: CIAUȘANU, V. 196 / Pzi: ~răsc / E: ns cf zbârli] (Reg; d. vreme) A se strica.

zborắsc, a -î́ v. tr. (rudă cu zbîrlesc. V. zburat). Dos. Zbîrlesc. V. refl. Mă zbîrlesc. – Azĭ pop. și zbu-.

Intrare: zburâre
zburâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburâre
  • zburârea
plural
  • zburâri
  • zburârile
genitiv-dativ singular
  • zburâri
  • zburârii
plural
  • zburâri
  • zburârilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburî
  • zburâre
  • zburât
  • zburâtu‑
  • zburând
  • zburându‑
singular plural
  • zburăște
  • zburaște
  • zburâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburăsc
(să)
  • zburăsc
  • zburam
  • zburâi
  • zburâsem
a II-a (tu)
  • zburăști
(să)
  • zburăști
  • zburai
  • zburâși
  • zburâseși
a III-a (el, ea)
  • zburăște
  • zburaște
(să)
  • zburască
  • zbura
  • zburî
  • zburâse
plural I (noi)
  • zburâm
(să)
  • zburâm
  • zburam
  • zburârăm
  • zburâserăm
  • zburâsem
a II-a (voi)
  • zburâți
(să)
  • zburâți
  • zburați
  • zburârăți
  • zburâserăți
  • zburâseți
a III-a (ei, ele)
  • zburăsc
(să)
  • zburască
  • zburau
  • zburâ
  • zburâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)