zbiciula¹ [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie, 239^v/22 / V: (înv) ~li (S și: sbiciuli), zbițu~ (S și: sbițula) / S și: sb~ / Pzi: ~lez și (reg) zbiciul / E: zbici⁴ + -ula] 1-2 vt (Îrg) A biciui (1, 3). 3 vt (Îrg; c. i. părțile lemnoase ale tulpinii cânepei topite) A zdrobi (1) (cu melița) pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 4 vi (D. vânat) A bate cu putere. 5 vr (Reg) A se ascunde ghemuindu-se. 6 vr (Reg) A se apleca la pământ. 7 vr (Reg; în formă negativă) A nu se intimida (de ceva). 8 (Reg; în formă negativă) A nu se jena de ceva.