ZAMĂ (zeamă) subst. 1. Zamă b, (17 A III 85); – Gh. mold. 1656. – Drag. (16 A I 484) etc.; Zamă-neagră, mold. (Glos; RI II 142), Dzamă D. (RI X 275). 2. Zeameș, G. (17 A V 170); -ești s. (C. Ștef); Zameșăști s. (Dm). 3. Zamoe, Mărica (BCI VII 6). 4. Cf. Zam t.; Zăm, Radul (16 B II 269); -ești s. (Dm). 5. + -șa: Zamșe, Vas. mold., 1756.