5 definiții pentru zaim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zaím sm [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. IV, 144/21 / Pl: ~i / E: tc zaim] (Tcî) 1 Persoană care posedă un lot de pământ în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii militare. 2 (Îc) ~-bumbașir Persoană care posedă un lot de pământ în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii polițienești. 3 Conac al zaimului (1) Si: timar2 (1).

zaim s.m. (turc. înv.) Persoană care primea un lot de pămînt în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii militare. La arme, la arme, zaimi, iurulceri! (BOL.). • pl. -i. /<tc. zaim.

zaím m. (turc. zaím, d. ar. ze’im). L. V. Posesoru uneĭ moșiĭ militare care aducea un venit maĭ mare de 2000 de leĭ pe an. V. timar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZAÍM, zaími, s. m. (Înv.) Moșier, latifundiar. (din tc. (arab) zaim)

zaím (-mi), s. m. – Proprietar de pămînt. Tc. (arab.) zaim (Șeineanu, III, 130). Sec. XVIII, înv.

Intrare: zaim
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaim
  • zaimul
  • zaimu‑
plural
  • zaimi
  • zaimii
genitiv-dativ singular
  • zaim
  • zaimului
plural
  • zaimi
  • zaimilor
vocativ singular
  • zaimule
  • zaime
plural
  • zaimilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaim

etimologie: