6 definiții pentru zaibăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÁIBĂR s. n. (Reg.) 1. Soi de viță-de-vie nealtoită. 2. Vin obținut din aceste soiuri de struguri. – Cf. germ. Seiber.

záibăr [At: L. ROM. 1960, nr. 2, 20 / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1-2 s, a (Soi de viță de vie) nealtoită, cu struguri hibrizi, cu bobul rotund și de culoare vineție. 3 s (Pex) Struguri hibrizi, cu bobul rotund și de culoare vineție. 4 s (Pex) Vin din zaibăr (3).

ZÁIBĂR, s. n. (Reg.) 1. Soi de viță de vie nealtoită. 2. Vin din struguri proveniți din zaibăr (1). – Cf. germ. Seiber.

ZÁIBĂR m. pop. 1) Varietate de viță de vie nealtoită, având struguri nu prea mari, cu boabe alungite, de culoare neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: zaibăr
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaibăr
  • zaibărul
  • zaibăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zaibăr
  • zaibărului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaibăr

  • 1. regional Soi de viță-de-vie nealtoită.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Varietate de viță de vie nealtoită, având struguri nu prea mari, cu boabe alungite, de culoare neagră.
      surse: NODEX
  • 2. popular Strugurii acestei varietăți de viță de vie.
    surse: NODEX
  • 3. regional Vin obținut din aceste soiuri de struguri.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie: