zádie f. (vsl. zadnyĭ, posterior, zadĭ, înapoĭ, venit, probabil, d. sîrb. orĭ rut., adică „fota posterioară”, apoĭ „fotă în general”. V. zatcă). Trans. Vîlnic, catrință, fotă în general: îșĭ prinse în brîŭ zadiile (Rebr. 36), se dăduse jos din pat și-șĭ lega zadiile (50), reveni cu copilașu în zadia eĭ din apoĭ (2, 65).