2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zabrán sn vz zăbran

zabran n. (Banat) pădurice rară. [Serb. ZABRAN, pădurice oprită].

zabrán n., pl. e (sîrb. za-bran, pădure oprită să se taĭe. V. braniște). Ban. Pădurice rară. Trans. (Háțeg). Insulă.

zăbran sn [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) zab~ / Pl: ~e / E: srb zabran] 1 (Ban) Pădurice rară Si: dumbravă (1). 2 (Ban) Gard (1). 3 (Reg) Insulă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂBRÁN, zăbráne, s. n. (Banat) Pădure, codru. (din sb. zabran)

zăbrán (-ne), s. n. – Pădure, crîng. Sb. zabran (Candrea). În Banat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zabrán, zabráne, s.n. (reg.) 1. pădurice rară. 2. insulă.

Intrare: zabran
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabran
  • zabranul
  • zabranu‑
plural
  • zabrane
  • zabranele
genitiv-dativ singular
  • zabran
  • zabranului
plural
  • zabrane
  • zabranelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăbran
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbran
  • zăbranul
  • zăbranu‑
plural
  • zăbrane
  • zăbranele
genitiv-dativ singular
  • zăbran
  • zăbranului
plural
  • zăbrane
  • zăbranelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbran

etimologie: