2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zabran sn vz zăbran
zabran n. (Banat) pădurice rară. [Serb. ZABRAN, pădurice oprită].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zabrán n., pl. e (sîrb. za-bran, pădure oprită să se taĭe. V. braniște). Ban. Pădurice rară. Trans. (Háțeg). Insulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăbran sn [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) zab~ / Pl: ~e / E: srb zabran] 1 (Ban) Pădurice rară Si: dumbravă (1). 2 (Ban) Gard (1). 3 (Reg) Insulă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂBRAN s. v. dumbravă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăbran s. v. DUMBRAVĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZĂBRAN, zăbrane, s. n. (Banat) Pădure, codru. (din sb. zabran)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zăbran (-ne), s. n. – Pădure, crîng. Sb. zabran (Candrea). În Banat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zabran, zabrane, s.n. (reg.) 1. pădurice rară. 2. insulă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zăbran, zăbranesubstantiv neutru
- 1. Dumbravă. Sinonimesinonime: dumbravă