zăt² smi vz zet

zăt¹ i vz zât

zăt, V. zet.

zât i [At: BRĂESCU, O. A. I, 104 / V: (reg) zăt / E: fo] (Mun) Zâșt.

zeat smi vz zet

zet smi [At: (a. 1611) ȘTEFANELLI, D. C. 2 / V: (înv) zeat, zăt / E: slv зѧть] (Îrg) Ginere (3).

zet s.m. invar. (înv., reg.) Ginere. • /<sl. veche зѧть.

zît interj. Cuvînt cu care se alungă pisicile. • /onomat.

zet și (Mold.) zăt m. fix (bg. sîrb. zet, vsl. zetĭ). L. V. Ginere: Ĭenachi zăt luĭ Guliano (Let. 3, 235).

zît, interj. de alungat pisicile (ca și cîț).

zât interj.

ZÎT interj. Cuvînt care se folosește 1. pentru a goni animalele sau 2. pentru a-și exprima dezaprobarea. (onomat., cf. fr. zut)

zât! interj. (vulg.) taci din gură!

zet s.m. (înv.) ginere.