10 definiții pentru zăbunar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

zăbunar sm [At: (a. 1785) ȘIO II1, 380 / Pl: ~i / E: zăbun + -ar] (Înv) 1-8 Persoană care confecționează (sau vinde) zăbune1 (1-4).

zăbunar s.m. Persoană care confecționează sau vinde zăbune. Te sfătuiesc să intri la vreun cizmar, la un zăbunar, la un cojocar, ucenic (STANCU). • pl. -i. /zăbun + -ar.

ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.

ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Cel care face sau vinde zăbune. O duc greu de tot. Cu nimic nu pot să te ajut. Ajută-te singur. Te sfătuiesc să intri la un cizmar, la un zăbunar, la un cojocar, ucenic. STANCU, D. 330.

ZĂBUNÁR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Din zăbun + suf. -ar.

ZĂBUNÁR ~i m. înv. 1) Meșter care confecționa zăbune. 2) Negustor de zabune. /zăbun + suf. ~ar

zăbunár m. Croitor saŭ vînzător de zăbune: rufetu zăbunarilor pămîntenĭ din Bucureștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári

Intrare: zăbunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbunar
  • zăbunarul
  • zăbunaru‑
plural
  • zăbunari
  • zăbunarii
genitiv-dativ singular
  • zăbunar
  • zăbunarului
plural
  • zăbunari
  • zăbunarilor
vocativ singular
  • zăbunarule
  • zăbunare
plural
  • zăbunarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbunar

  • 1. învechit popular Persoană care face sau vinde zăbune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • O duc greu de tot. Cu nimic nu pot să te ajut. Ajută-te singur. Te sfătuiesc să intri la un cizmar, la un zăbunar, la un cojocar, ucenic. STANCU, D. 330.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zăbun + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX