11 definiții pentru zăbic zabig zăbig zăpig zibic zabic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăbic sn [At: ȘĂINEANU2 / V: (reg) zab~, zabig, ~ig, zăpig, zibic / Pl: ~uri / E: nct] (Olt; Ban) 1-2 Turtă de mălai (sau mămăligă) ruptă în bucăți mici și prăjită în untură sau coaptă în țest.

zăbíc și -íg n., pl. urĭ (turc.?). Olt. Ban. Un fel de mîncare făcută din fărîme de mălaĭ (turtă) orĭ și de mămăligă uscată și din oŭă prăjite în untură. – Și zăpig (Gorj), zibic (CL. 1922, 372, și ArhO. 1928, 158), zabic și -ig. Și cocîrțăŭ (Olt. Ban.) și puriceĭ (Munt. Mold.).

zibic sn vz zăbic[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz zăleic LauraGellner

zabic n. (Oltenia) mâncare din mălaiu prăjit în untură și copt în țest. [Origină necunoscută].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂBÍC s. n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob)

ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob)

Intrare: zăbic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbic
  • zăbicul
  • zăbicu‑
plural
  • zăbicuri
  • zăbicurile
genitiv-dativ singular
  • zăbic
  • zăbicului
plural
  • zăbicuri
  • zăbicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabig
  • zabigul
  • zabigu‑
plural
  • zabiguri
  • zabigurile
genitiv-dativ singular
  • zabig
  • zabigului
plural
  • zabiguri
  • zabigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbig
  • zăbigul
  • zăbigu‑
plural
  • zăbiguri
  • zăbigurile
genitiv-dativ singular
  • zăbig
  • zăbigului
plural
  • zăbiguri
  • zăbigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpig
  • zăpigul
  • zăpigu‑
plural
  • zăpiguri
  • zăpigurile
genitiv-dativ singular
  • zăpig
  • zăpigului
plural
  • zăpiguri
  • zăpigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zibic
  • zibicul
  • zibicu‑
plural
  • zibicuri
  • zibicurile
genitiv-dativ singular
  • zibic
  • zibicului
plural
  • zibicuri
  • zibicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabic
  • zabicul
  • zabicu‑
plural
  • zabicuri
  • zabicurile
genitiv-dativ singular
  • zabic
  • zabicului
plural
  • zabicuri
  • zabicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbic zabig zăbig zăpig zibic zabic

  • 1. Oltenia Bulz de mămăligă prăjit în unsoare.
    surse: DER

etimologie:

  • zob
    surse: DER