11 definiții pentru zăbic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăbic sn [At: ȘĂINEANU2 / V: (reg) zab~, zabig, ~ig, zăpig, zibic / Pl: ~uri / E: nct] (Olt; Ban) 1-2 Turtă de mălai (sau mămăligă) ruptă în bucăți mici și prăjită în untură sau coaptă în țest.

zăbíc și -íg n., pl. urĭ (turc.?). Olt. Ban. Un fel de mîncare făcută din fărîme de mălaĭ (turtă) orĭ și de mămăligă uscată și din oŭă prăjite în untură. – Și zăpig (Gorj), zibic (CL. 1922, 372, și ArhO. 1928, 158), zabic și -ig. Și cocîrțăŭ (Olt. Ban.) și puriceĭ (Munt. Mold.).

zibic sn vz zăbic[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz zăleic LauraGellner

zabic n. (Oltenia) mâncare din mălaiu prăjit în untură și copt în țest. [Origină necunoscută].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂBÍC s. n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob)

ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob)

Intrare: zăbic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbic
  • zăbicul
  • zăbicu‑
plural
  • zăbicuri
  • zăbicurile
genitiv-dativ singular
  • zăbic
  • zăbicului
plural
  • zăbicuri
  • zăbicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabig
  • zabigul
  • zabigu‑
plural
  • zabiguri
  • zabigurile
genitiv-dativ singular
  • zabig
  • zabigului
plural
  • zabiguri
  • zabigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbig
  • zăbigul
  • zăbigu‑
plural
  • zăbiguri
  • zăbigurile
genitiv-dativ singular
  • zăbig
  • zăbigului
plural
  • zăbiguri
  • zăbigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpig
  • zăpigul
  • zăpigu‑
plural
  • zăpiguri
  • zăpigurile
genitiv-dativ singular
  • zăpig
  • zăpigului
plural
  • zăpiguri
  • zăpigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zibic
  • zibicul
  • zibicu‑
plural
  • zibicuri
  • zibicurile
genitiv-dativ singular
  • zibic
  • zibicului
plural
  • zibicuri
  • zibicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabic
  • zabicul
  • zabicu‑
plural
  • zabicuri
  • zabicurile
genitiv-dativ singular
  • zabic
  • zabicului
plural
  • zabicuri
  • zabicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăbic, zăbicurisubstantiv neutru

  • 1. Oltenia Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. DER
etimologie:
  • zob DER

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.