7 definiții pentru zâmboc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zâmboc sn [At: CADE / V: zim~ / Pl: ~uri și ~oace / E: ns cf vsl замбоц] 1 (Olt; Mun) Cui mobil al cataramei care servește la fixarea curelei, cordonului etc. 2 Cârlig de copcă cu care se cuprinde o haină groasă, lungă. 3 (Pex) Butonieră (1). 4 (Spc) Parte metalică cu care este prevăzută undița primitivă. 5 (Reg) Laț de curea așezat în vârful opincii care servește la strângerea ei pe picior, cu ajutorul nojiței. 6 (Reg) Limba clopotului. 7 (Reg; csnp) Bulgăr. 8 (Reg) Mamelon (1).

ZÎMBÓC, zîmboace, s. n. (Reg.) Cuiul mobil de la cataramă care se bagă în gaura curelei. – Slav (comp. v. sl. zonbŭ „dinte”).

zîmboc s.n. (reg.) Cuiul mobil al cataramei, care servește la fixarea curelei, a cordonului, etc. ♦ Cîrlig cu copcă cu care se prinde o haină groasă, lungă. ♦ Ext. Cheotoare. ♦ (pesc.) Partea metalică cu care este prevăzută undița primitivă. • pl -uri, -oace. /cf. sl. veche зѫбъ.

ZÎMBÓC, zîmbocuri și zîmboace, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. Săvai Toma ce-mi făcea?.. în trei brîne să-nchinga. Cu curele să strîngea Și-n zimboc că le punea, Binișor că să scula Și la murgul că mergea. PĂSCULESCU, L. P. 251. Mîna-n sîn că i-o băga, De cătărămi că mi-și da, Curelile le trăgea, Zîmboacele le scotea, MAT. FOLK. 31.

zîmbóc n., pl. oace saŭ urĭ (dim. d. vsl. zombŭ, dinte). Rar. Clencĭ, cuĭu mobil al catarameĭ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZÂMBÓC, zâmbócuri și zâmboáce, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. (cf. zâmba) [def. și DLRLC]

Intrare: zâmboc
zâmboc1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmboc
  • zâmbocul
  • zâmbocu‑
plural
  • zâmbocuri
  • zâmbocurile
genitiv-dativ singular
  • zâmboc
  • zâmbocului
plural
  • zâmbocuri
  • zâmbocurilor
vocativ singular
plural
zâmboc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmboc
  • zâmbocul
  • zâmbocu‑
plural
  • zâmboace
  • zâmboacele
genitiv-dativ singular
  • zâmboc
  • zâmbocului
plural
  • zâmboace
  • zâmboacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zâmboc, zâmbocuri / zâmboc, zâmboacesubstantiv neutru

  • 1. Oltenia Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. DLRLC
    • format_quote Săvai Toma ce-mi făcea?... în trei brîne să-nchinga. Cu curele să strîngea Și-n zîmboc că le punea, Binișor că să scula Și la murgul că mergea. PĂSCULESCU, L. P. 251. DLRLC
    • format_quote Mîna-n sîn că i-o băga, De cătărămi că mi-și da, Curelile le trăgea, Zîmboacele le scotea, MAT. FOLK. 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.