zîmboc s.n. (reg.) Cuiul mobil al cataramei, care servește la fixarea curelei, a cordonului, etc. ♦ Cîrlig cu copcă cu care se prinde o haină groasă, lungă. ♦ Ext. Cheotoare. ♦ (pesc.) Partea metalică cu care este prevăzută undița primitivă. • pl -uri, -oace. /cf. sl. veche зѫбъ.