yterbiu sns [At: SRIBAN, D. / P: i-ter-biu / E: fr ytterbium] (Chm) Element chimic, cu caracter metalic, din grupa lantanidelor.

yterbiu s.n. (chim.) Element chimic, metal din familia lantanidelor, care se găsește în natură numai sub formă de combinații, în minerale etc. (Yb). • /<fr., engl. ytterbium; cf. nm. pr. Ytterby, localitate în Suedia.

YTERBIU s.n. (Chim.) Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -biu. / < fr. ytterbium, cf. Ytterby – localitate în Suedia].

YTERBIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. ytterbium)

YTERBIU n. Element chimic din grupa lantanidelor, cu caracter metalic. /< fr. ytterbium

*yttérbiŭ n. Chim. Un metal neizolat încă, presupus că se află în silicatele (gadolinită) de la Ytterby, în Suedia. Are o greutate atomică de 173. – Și terbiŭ.^[1]

yterbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. yterbiul; simb. Yb

yterbiu [biu pron. biŭ] s. n., art. yterbiul; simb. Yb

yterbiu s. n. [-biu pron. -bĭu], art. yterbiul; simb. Yb

yterbiu s. n. (-biu pron. -biu), art. yterbiul; simb. Yb

YTÉRBIU (< fr. {i}; {s} Ytterby, localit. în Suedia) s. n. Element chimic (Yb; nr. at. 70, m. at. 173,04) alb-argintiu din grupa lantanidelor. A fost descoperit de J.C. Gallisard de Marignac în 1878.

Yb, simbol chimic pentru yterbiu.